retribuî
re|tri|bu|î
[BF]
-
v.tr.
paiâ un compens par un lavôr, soredut in maniere periodiche e par un lavôr subordenât:
la insuficience des risorsis disponibilis a formâ e retribuî il personâl (Anna Bogaro, A fevelin i sindacâts)
Sin. paiâ
, stipendiâ
-
v.tr.
(fig.)
dâ un compens, un premi ancje no di bêçs:
cui che ju ame e rispete [i gjenitôrs] al vegnarà retribuît in vite e dopo la muart dal Pari, che l'è in cîl (Giuseppe Ferdinando del Torre, La ombre nere fûr dal poç dirocât de cjase del Bosc)
Sin. paiâ
, ripaiâ
, compensâ
, premiâ