regolât
re|go|lât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt regolâ
, viôt regolâsi
-
adi.
che al è ben in ordin:
dîs mil students a jan lassade la scuele e a jan zirât pe sitât, in prucission serie e regolade, par domandâ la Universitât a Udin (Pieri Piçul, Storie dal popul furlan)
-
che stant che al è in ordin al pâr bon:
al è gust cuant che si viôt un fregul di cristiane ben regolade (Catarine Percude, La plui biele);
si lavà, si sbarbirà e cussì ben regolât al deventà il plui biel de citât (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, Pipeta Sclagarot - Racconti popolari friulani I);
lis vîts a semeavin plantadis a scuare e nivel. Simpri ben regoladis, coltadis, sborfadis, a fasevin invidie ai piçui proprietaris dulintor (Lucia Scoziero, Buine int)