pulvin  /-ìn/  pul|vin  [AF]

  1. s.m. materiâl in grignei une vore fins, in gjenar in sospension tal aiar o parsore di une superficieune volte i cjars dai gjarmaneots, lant insù, si cjalavin in chel spieli: la schirie e passave dilunc, intun nûl di pulvin. Daûr al restave pulvin (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); li dentri al è dut malinsest: pulvin, telis di ragn, scovacis (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); Zenâr e Fevrâr a messedavin pulvin di nêf puartât ator dal aiar (Alan Brusini, Come tai romançs)
    Sin. fum , polvar