pudiese
/-ié-/
pu|die|se
[CO, TS]
-
s.f.
entom.com.
inset rossit cul cuarp plac, che si plate intai jets o in altris spazis e che al supe il sanc, lat. sient. Cimex lectularius:
un jet plen di pudiesis (Toni Broili, I trucs furlans 1847);
tant di chel sanc che mi àn çupât i pulçs, i mussats, e lis pudiesis (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe)
Sin. cimi
Var. puiese
, budiese
, buiese
, pucjese
-
s.f.
entom.com.
inset eterotar de famee des Pentatomidis, in particolâr di Palomena prasina:
il nonu al strolegheva "Nulis di pudiesis colôr arba e castigna a invadaran i cjamps e tai orts a no lassaran nencja na fuea di salata" (Nelso Tracanelli, La foghera);
un grant cjap di pudiesis di cjamp, di chês che par solit a passonin te soie (Roberto Ongaro, Il pecjât di Mosè)
Sin. pudiese salvadie
Var. puiese
, budiese
, buiese
-
s.f.
(fig.)
spilute, in gjenar cuntune steme o un distintîf, di tacâ te gjachete
Polirematichis e espressions idiomatichis