planet  /-èt/  pla|net  [AF]

  1. s.m. [AF, TS] astron., astrol. grant cuarp celest che al zire ator dal soreli o ancje ator di une altre steleil cori ator dai planets plui vicins e la precession lentonone dal as de Tiere a son stâts seguîts, studiâts e capîts cuntune perseverance che nus lasse cence peraulis (Nando Patat, Archeoastronomie in Friûl); pûs crodi se in altris planets a puedin evolvisi aliens identics a nô (Checo Tam, Spazio 1999); di mio cjâf ai inventât un canocjâl, / che al travane a dî poc fin al tiarç, cîl; / ogni ogjet al presente al naturâl, / e al scuviarç i planets a mil a mil (Pieri Çorut, Pronostic dal 1824)
    1. (par anton.) il cuarp celest dulà che o vivìn, la Tierelis graminaciis a àn tacât a slargjâsi sul planet dome 40 milions di agns indaûr (Francesco Gobbo, Gjeologjie e paleontologjie ator di Preon)
      Sin. mont2 , Tiere
  2. s.m. (fig.) fuarce astrâl che e determine il destin e destin za predeterminât di chê fuarcesepi Diu ce planet che al mi à sburtât nassera a scorsâ il Cjavelon in Cuesta Paladina? (Novella Cantarutti, Sacrup)
    1. prevision astrologjichesiorets di citât che a 'ndi àn par mantignî chei des armonighis e chei des bulzichis e chei dai planets e tante altre ratatuie vignude sù cui sa dontri (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); dongje de puarte grande de catedrâl al jere un om cuntun organet a vendi planets (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
      Sin. oroscop