patibul 
          /-tì-/ 
      pa|ti|bul 
      [CO]
      
        
        - 
s.m.
puest li che si fasin lis esecuzions o i suplizis, in gjenar formât di un breâr metût un pôc ad alt di maniere che la int e puedi viodi: 
al prin di Lui Dree Medici al jere condanât a montâ sul patibul tirât sù a Udin, inta la place comunâl; i vignive ancje confiscât dut il so patrimoni (Claudio Mattaloni, Sucedût intal 1417)
- 
cualsisei strument di esecuzion, di suplizi: 
al sofrive sence fin / e al murive sante vitime / sul patibul de la crôs (Zuan Batiste Galeri, Il furlan a messe)
 
 
        
        - 
s.m.
(fig.)
soference: 
muarta che a è, intal tribunâl di Diu a ghi è fata sentensa che il so spirt al devi tornâ in stu mont, e stâ ucà fin che a à patît ducju i patibui che i so sotans a vevin cugnût provâ sot di ic e par colpa sô (Riccardo Castellani, Segreta infin la muart)
Sin. soference
, patiment
, cruzi
, suplizi
, torment