parecjâsi  pa|re|cjâ|si  [CO]

  1. v.pron.tr. parecjâ alc par se stes o cun reciprocitât[al marangon] a i era capitât da fâ na grant pensada: parecjâsi la cassa (Novella Cantarutti, Il Crist sclagn)
    Sin. dâsi dongje , fâsi , inmaneâsi , metisi sù , preparâsi , prontâsi
    Var. perecjâsi
  2. v.pron.intr. fâ ducj i preparatîfs che a coventin par jessi prontsla clape e veve finît di mangjâ e, jevâts in pîts, i fantats si parecjavin a lâ (Roberto Ongaro, Il muc); cualchi zovin che al fidave tal avignî e che al muardeve il smuars tal zito e si parecjave, in segret, pe dì dal ribalton da la Austrie (Alviero Negro, Int di masnade)
    Sin. preparâsi , prontâsi