par sorte    [CO]

  1. loc.av. par efiet de casualitât e no di une intenzion, di un progjet, di un procediment e v.i.dopo vê zirandolât un pôc pes monts, rivarin a Paulâr; e là par sorte ur capità sot i voi un gjat. Lôr, che no vevin mai plui viodût cheste raze di bestiis, a si fermarin incjantâts a cjalâlu (Luigi Gortani, Il prin gjat a Glemone)
    Sin. par câs , par cumbinazion
    1. ancje cun valôr enfatic"Par sorte, tal to curtîl âstu une gjaline foreste, tu?" (Maria Forte, Cjase di Dalban); o cir se cualchidun / al fos par sorte in cjamare scuindût (Pieri Çorut, La mê vite di citât)
  2. loc.av. par un câs positîf, fortunâtpar sorte no i è colade la statue pal cjâf che inveze è lade a fracassâsi devant di lui (Pieri Somede dai Marcs, La predicje di S. Antoni)
    Sin. par fortune
  3. loc.av. cun valôr distributîfDree al pensave a Rose, che e jere deventade la sô femine e i veve dâts doi fruts, un par sorte (Gianfranco Pellegrini, Cidulis)
Components: