operâ
o|pe|râ
[AF]
-
v.tr.
(ancje ass.)
fâ une cualsisei azion o ativitât indreçade a un risultât, a un efiet:
no si pues fevelâ di une radio cence fevelâ dal contest là che e vîf e che e opere (Laurin Zuan Nardin, Un Friûl diferent?);
celebrâ lis grandis voris che Diu al à operât cun ogni popul e in ogni timp (Antoni Beline, Il vêr gjubileu "in spirt e veretât")
Sin. fâ efiet
, jentrâ in vore
, vê efiet
, fâ
, agjî
, lavorâ
-
v.tr.
mat.
(ancje ass.)
fâ operazions:
operâ cui numars complès
-
v.tr.
(ancje ass.)
fâ un intervent chirurgjic:
al fastidiave par vie che al veve la femine tal ospedâl par fâsi operâ (Carlo Sgorlon, Prime di sere);
primari, che trê agns indaûr lu veve operât di pancreas, al veve fevelât clâr: "Cuant che i dolôrs si compagnaran cun sbocs di sanc, al vûl dî che tu sês passât de fase croniche a chê ultime […]" (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
-
v.tr.
[TS]
artes., tess.
viôt tiessi a opare