ombrî
om|brî
[CO]
-
v.tr.
fâ ombrene:
su la stradele, lis muraiis stuartis / a ombrissin la voltade (Maria Forte, Puarton dai Bertons)
-
v.tr.
(fig.)
dâ fastidi, fâ rabiâ:
ai fruts ur vignive sù di ridi. Ma un ridi dut tai voi e tai musiei par no ombrîlu (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. sustâ1
, stiçâ
, iritâ
, ingnervosî
-
v.tr.
(fig.)
fâ preocupâ, fâ stâ in pinsîr, fâ pôre e v.i.:
simpri il fastidi dal mangjâ al ombrive la cjase (Maria Forte, "Nossent");
«Ce vûstu dî?» e domandà la vecje, ombride di chês peraulis restadis a mieç (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Sin. cruziâ