ocident  /-ènt/  o|ci|dent  [AF]

  1. s.m. pont cardinâl che al segne la direzion che il soreli al va a monta esistin des olmis archeologjichis che a testifichin cemût che a tacâ dal insediament etrusc di Spina la viticulture si sparnice inte planure padane, viers ocident e viers orient (Enrico Peterlunger, Storie curte de vît in Friûl)
    Sin. amont , Ovest , soreli bonât , soreli a mont , bonât
  2. s.m. [CO] part di un teritori che e je de bande che il soreli al va a mont
    Sin. Ovest
    1. [TS] stor., st.religj. complès dai teritoris europeans e africans dal bas imperi roman, cun esclusion de Grecie e di part de penisule balcaniche e dal Egjit e de Libie, caraterizâts de culture latine e de religjon cristiane cun liturgjie latinel'unic puest dulà che al esist un patriarcje diferent dal patriarcje di Rome, che a clamin pape, in dut l'Ocident al è dome culì, a Aquilee (Francesc Placerean, La nestre storie)
    2. [AF] spec. cun iniz. maiusc., complès dai paîs de Europe, de Americhe, soredut setentrionâl, e de Oceanie, caraterizâts di une culture di fonde umanistiche, di istituzions politichis liberâls, di une economie capitalistiche disvilupadela strategjie da la vuere e dal terôr che in chest moment storic e je daûr a radicalizâ il scuintri jenfri ocident e mont islamic (Federico Rossi, Orientaments)
      Sin. Ovest