ni pôc ni piç    [BF]

  1. loc.av., loc.prep. nuie, nissune cuantitât, in nissune maniere e v.i.e mangjarin insieme cence lassânt ne piç ne pôc, e fintine i fruçons che a colavin par tiare chel puaret si strussiave a cjapâju sù (Catarine Percude, Il solt del Signôr)
    Sin. ni piç ni pôc
Components: