mugnestrâsi
mu|gnes|trâ|si
[CO]
-
v.pron.intr.
di animâl, sometisi al comant des personis:
ma a fuarce di cjarecis e pazience, / a pôc a pôc la bestie si mugnestre (Pieri Çorut, I matrimonis di famee)
-
v.tr.
di cdn., sometisi, deventâ ubidient o plui ubidient o dolç di caratar:
al fo une vore ofendût dal truc e al ste un biel pieç di timp sence saludâ plui nissun dai aventôrs dal cafè, ma po cu la flacje al si mugnestrà e al tornà amì, ma simpri cul amâr in bocje (Josef Marchet, Il francês)
Sin. smolâsi
, indolcîsi
, pleâsi