mufî mu|fî [CO]
-
v.tr.
fâ che alc si cuvierzi di mufe:
[Zuantoni] al barufave daspès cun Diu ancje par mancul di chê ploie che e mufive dut in chel an (Alviero Negro, Zuantoni il Cjargnel)
Sin. inmufî -
v.intr.
lâ di mâl tant di jessi intacât de mufe:
i granei intacâts, cul mufî, cul fermentâ, a son un reclam dei moscjins (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1871)
Sin. mufîsi , inmufî , inmufîsi , fâ la mufe