mudâ pinsîr [CO]
-
loc.v.
pensâ, valutâ, indreçâ la volontât in maniere divierse di chê che si veve:
lui si jere svicinât cun chê di butâi la peraule, ma po al veve mudât pinsîr, come se al ves vût teme di crevâ un incjantesim (Franca Mainardis, Grivôr);
co Tilde e veve decidude une robe, nissun no i faseve mudâ pinsîr (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. cambiâ idee , mudâ idee , cambiâ pinsîr