morghin /mò-/ mor|ghin [BF]
-
s.m.
(coloc., zerg., tod.)
tal lengaç di gjermaniots, matine:
Toful al saludave cul cjapelat: "Morghin, morghin! Bundì!" (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Var. morghen -
s.m.
(coloc., eufem.)
cûl
Sin. cûl , daûr
- capî il morghin loc.v.