metisi in zûc [CO]
- loc.v. impegnâsi par rivâ a un obietîf, par vê un efiet suntune situazion, ancje a pericul di no vê sucès o di vê consecuencis negativis: no si cjate un partît disponût a metisi in zûc frontant chest cantin de division de Regjon (Antoni Beline, Une utopie clamade Friûl); la veretât al è che [tradusi] al è un lavôr lunc e dificil, al covente metisi in zûc e vê cussience de dificoltât de sfide (Walter Tomada, Pierluigi Cappello: «L’om plui concret? Il poete»)