meti tes cuestis    [CO]

  1. loc.v. dâ alc o fâ stâ insiemi cun cdn. in mût che nol ven preseât, che al è calcolât un pês, un fastidi, un risultât negatîfcheste e jere la nestre ore, il moment di alçâ il cjâf; no le vin capide, no vin volût riscjâ: fra cualchi setemane Rome nus metarà tes cuestis la sô rispueste. E o si russarìn (Josef Marchet, Legnadis e pidadis); "Siôr Ovan" mal presentave il segretari. "Al è il nestri tecnic in pension, prime che mi metessin tes cuestis chel tangar che al à cognossût in comun" (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
    Cfr. sgnacâ , sbolognâ
Components: