meti in côf    [BF]

  1. loc.v. fâ che un uciel, soredut une uciele, e stedi sui ûfs par tignîju tal cjalt e parâts fin che a nassin i ucielutse veve fin scugnût imprometii di copâi, in chê dì, la ultime dindie, che e veve sparagnât di vendi par metile in côf (Alviero Negro, Chel moscjo dal gno von)
    Sin. meti a clucî , meti in cove
Components: