meti a durmî    [CO]

  1. loc.v. compagnâ a durmî fruts o cui che nol rive bessôlfinît il rosari in chê sere e metude a durmî la canaie, la cjase e jere restade cidine (Pieri Menis, Il pignarûl); "E Anzuline?" "Anzuline è lade a meti a durmî sô agne." "Ise malade po?" (Pieri Somede dai Marcs, Ursule)
  2. loc.v. dâ ospitalitât e cjatâ un puest di durmî par cdn.ju fasè jentrâ, ur de di cene, e ju metè a durmî sul toblât, a pat che tal indoman la judassin a bati (Catarine Percude, Il prin sarasin)
Components: