meti a durmî
[CO]
-
loc.v.
compagnâ a durmî fruts o cui che nol rive bessôl:
finît il rosari in chê sere e metude a durmî la canaie, la cjase e jere restade cidine (Pieri Menis, Il pignarûl);
"E Anzuline?" "Anzuline è lade a meti a durmî sô agne." "Ise malade po?" (Pieri Somede dai Marcs, Ursule)
-
loc.v.
dâ ospitalitât e cjatâ un puest di durmî par cdn.:
ju fasè jentrâ, ur de di cene, e ju metè a durmî sul toblât, a pat che tal indoman la judassin a bati (Catarine Percude, Il prin sarasin)
Components: