mandâ a vueit    [CO]

  1. loc.v. fâ in mût che alc nol vedi efiet, che nol ledi bencuntune finte al mande a vueit la sô stocade, i cor ator cu la svelterie di un gjat o une bilite, e cu la spade tonde i çoncje net il cjâf (Alan Brusini, Un dai pôcs)
Components: