magagne  /-gà-/  ma|ga|gne  [CO]

  1. s.f. detai negatîftu devis savê che prime no si devi vê magagnis intor di se, e che pene dopo si pol insegnâ e magari criticâ i difiets di chei altris (Dolfo Zorzut, Puer sant Pieri, gji tocje simpri brute)
    Sin. pecje , difiet , rogne
    1. probleme di salût no masse grâfpe etât al veve ancje lui lis sôs magagnis, la panze sglonfe e i dolôrs pe vite (Alan Brusini, Chei di Cjasarse)
Proverbis:
  • cul bati il martiel si cjate la magagne