magagne /-gà-/ ma|ga|gne [CO]
-
s.f.
detai negatîf:
tu devis savê che prime no si devi vê magagnis intor di se, e che pene dopo si pol insegnâ e magari criticâ i difiets di chei altris (Dolfo Zorzut, Puer sant Pieri, gji tocje simpri brute)
Sin. pecje , difiet , rogne- probleme di salût no masse grâf: pe etât al veve ancje lui lis sôs magagnis, la panze sglonfe e i dolôrs pe vite (Alan Brusini, Chei di Cjasarse)
- cul bati il martiel si cjate la magagne