lustrin  /-ìn/  lus|trin  [CO]

  1. s.m. tocut di veri colorât o smaltât o di altri materiâl lustri par fâ golainis, ricams, par furnî vistîts, acessoris e v.i.la gjostre e je pronte, plene di spiei, perlis, lustrins e lûs di ogni bande (Pieri Somede dai Marcs, La cavalarice)
    Sin. lusint , trindul , tremul
  2. s.m. (fig.) ce che al fâs scjas ma che nol à nissun valôrla int e va judade a resonâ, no comprade a sun di slogans, di lustrins, di figurinis, di mascaradis (Antoni Beline, Politichis 2001: la gnot de reson)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl