lustrin
/-ìn/
lus|trin
[CO]
-
s.m.
tocut di veri colorât o smaltât o di altri materiâl lustri par fâ golainis, ricams, par furnî vistîts, acessoris e v.i.:
la gjostre e je pronte, plene di spiei, perlis, lustrins e lûs di ogni bande (Pieri Somede dai Marcs, La cavalarice)
Sin. lusint
, trindul
, tremul
-
s.m.
(fig.)
ce che al fâs scjas ma che nol à nissun valôr:
la int e va judade a resonâ, no comprade a sun di slogans, di lustrins, di figurinis, di mascaradis (Antoni Beline, Politichis 2001: la gnot de reson)