lazaron
/-òn/
la|za|ron
[CO]
-
s.m., adi.
che, cui che nol à voie di lavorâ:
cualchi lazaron stravuacât inte sô corbe tal soreli a miliâ (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe)
Cfr. lazar
-
che, cui che al à ducj i vizis, che al va ancje cuintri de leç, ancje tant che ofese gjeneriche:
chest al è il paîs dai laris, dai lazarons, des ligjeris, dai delincuents (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
"Ah! … Lazarons, delincuents! Cu la fuarce a van cuintri de puare int!" (Alviero Negro, La cjase)
Cfr. delincuent
, sassin
, ligjere