lâ a gnocis [BF]
-
loc.v.
lâ a fâ fieste par doi nuviçs che si maridin:
«Ce sintiment», e disè la Dosche, «lâ ator cu la mude gnove in chest timp!». « Vâstu a gnocis?». «Sêstu invidât inalgò?» (Meni Ucel, La ombrene);
e jere partide dute contente, la Lise, come se e fos lade a gnocis (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Cfr. fâ gnocis