lâ a gnocis    [BF]

  1. loc.v. lâ a fâ fieste par doi nuviçs che si maridin«Ce sintiment», e disè la Dosche, «lâ ator cu la mude gnove in chest timp!». « Vâstu a gnocis?». «Sêstu invidât inalgò?» (Meni Ucel, La ombrene); e jere partide dute contente, la Lise, come se e fos lade a gnocis (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Cfr. fâ gnocis
Components: