lâ a clâr    [CO]

  1. loc.v. murî prime di nassi, finî in abortma lôr po ju puartin / nûf mês tal ovâr, / ju fasin a sorte, / o i vadin a clâr (Toni Broili, Su la ativazion dei umign des oris); a une cisote i veve dit che la fie e pative il mâl dai doi fiâts che al vuarìs cul lusôr di nûf lunis, ma cuant che jê lu veve sconzurât di fâ lâ dut a clâr [di fâle abortî], lui, il Bide, si jere come ofindût (Maria Forte, Il Bide di Miot)
    Sin. abortî
  2. loc.v. (fig.) no rivâ insom, no dâ nissun risultât positîfe cussì ancje chest tierç Rafael l'è lât a clâr [nol à fate cariere tant che pitôr] (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe)
    Sin. lâ mâl , lâ in sbrui , lâ sù pal stec
    Var. lâ clâr , lâ in clâr
Components: