isterie  /-rì-/  is|te|ri|e  [CO, TS]

  1. s.f. med., psic. nevrosi caraterizade di varis sintoms, tant che ansie, deliri, convulsions, paralisi e v.i.“Indemoniate” (2007), test di Carlo Tolazzi e Giuliana Musso, ispirât a un episodi di isterie feminine coletive sucedude ae fin dal ’800 (Bepi Agostinis, Storie e cronistorie dal teatri in Friûl)
    Sin. isterisim
  2. s.f. [CO] (fig.) compuartament irazionâl e compulsîf"Ma vûstu meti l'inglês o il todesc cul furlan?!" Al disarà subite cualchidun. Domande retoriche che e vierzarès dut un discors su la isterie utilitariste e sul riduzionisim culturâl che a travanin la societât di vuê (Fabian Ros, Dirit ae diviersitât intun mont splanât)
    Sin. isterisim , manie2 , frenesie