intasselâ
in|ta|sse|lâ
[BF]
-
v.tr.
comedâ vistîts, scarpis e v.i. cuntun toc o cun plui tocs di tiessût, piel o corean
Sin. imblecâ
, tasselâ
-
v.tr.
jemplâ busis cun tocs di len, di piere o di altri materiâl:
Tunin, tu che tu sês pratic intasselimi i cops dongje de gorne… (Domeni Zannier, La crete che no vai)
Sin. tasselâ
