inombrît  in|om|brît  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt inombrî , viôt inombrîsi
  2. adi. che al à cjapât ombre, che al à mudât umôr in piês, in gjenar in maniere improvisee sô agne, inombride, i à dite a colp: «Eh, ninine, no ai nuie ce dâti jo ve!». (Alan Brusini, Tresemanis - Il Strolic furlan pal 1983)
    Sin. rabiât , sustât
    Cfr. ofindût