inimitabil 
          /-à-/ 
      in|i|mi|ta|bil 
      [CO]
      
        
        - 
adi.
(ancje iperb.)
che al è cussì particolâr, soredut par cualitâts positivis straordenariis, che nol pues jessi imitât: 
àno contribuît a fâ cressi chê lenghe che e rint chest teritori, no une semplice espression gjeografiche, ma une nazion singulâr, uniche e duncje inimitabil? (Fabian Ros, Inteletuâi e organizazions culturâls); 
Contecurte, la prime e inimitabile ostarie leterarie furlane (Walter Tomada, «Al covente snait par fâ lâ indevant la leterature furlane» al dîs Raffaele Serafini, vincidôr dal Sant Simon 2017)
Cfr. unic
, straordenari
, fûr dal ordenari