ingrisignî in|gri|si|gnî [CO]
-
v.tr.
(ancje fig.)
fâ vignî sgrisui e fâ stâ in tension, soredut pal frêt:
na lûs, a pena a pena, a ingrisigniva i contors de un paeis sensa vita (Renato Appi, La 'sonta)
Var. ingrisinî
Cfr. sgrisulâ -
v.intr.
viôt ingrisignîsi
:
al smanie, si smarìs, / tire i voi che al pâr che i jessin, / cjât par tiare e ingrisignìs (Toni Broili, I trucs furlans 1847)
Cfr. sgrisulâ , sgrisulâsi