inflochetât
in|flo|che|tât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt inflochetâ
, viôt inflochetâsi
-
adi.
furnît di flocs, curdelis, galis:
cussì il prin aventari al cjatà la strade juste, sul cjar inflochetât e cu la benedizion dal ulîf impirât tune fressure dal casson (Maria Forte, La fie çuete);
a ogni fieste de Sense a puartavin sù sul cuel di Sant Pieri lis lôr crôs, inflochetadis cu lis galis che lis nuvicis a metevin il dì des gnocis par dopo regalâlis ae glesie (Monica Tallone, La bussade des crôs)
Sin. inflocât