inflocâ
in|flo|câ
[CO]
-
v.tr.
furnî di flocs, galis, curdelis
Sin. inflochetâ
-
(fig.)
furnî cun alc che si pues paragonâ cuntun floc:
e Sant Ramacul jù pes plagnis al infloche lis blavis pal dì de sô sagre (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
-
fâ someâ biel alc che si dîs cun zontis, detais, bielis formis e v.i.
Cfr. inflorâ
, ricamâ
