infissâsi
in|fi|ssâ|si
[BF]
-
v.pron.tr.
fermâ une part dal propri cuarp, alc che si à intor, alc di proprietât, o in maniere reciproche e v.i.
Sin. fermâsi
, pontâsi
, fissâsi
-
v.pron.intr.
(fig.)
cjapâ sù une forme salde o ancje rigjide, definitive
Sin. stabilîsi
, fissâsi
-
v.pron.intr.
(fig.)
jentrâ e fermâsi inte memorie, tal pinsîr
Sin. fissâsi
-
v.pron.intr., v.pron.tr.
(ancje fig.)
fermâsi a cjalâ fis, cjalâ fis alc di se stes o cjalâsi fis un cul altri
Sin. fissâsi
-
v.pron.intr.
considerâ cun atenzion, o ancje cun ustinazion o ancje in maniere ossessive:
si jere infissât su Malin, come se al ves iniment un nimì (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
Sin. fissâsi