infissâsi  in|fi|ssâ|si  [BF]

  1. v.pron.tr. fermâ une part dal propri cuarp, alc che si à intor, alc di proprietât, o in maniere reciproche e v.i.
    Sin. fermâsi , pontâsi , fissâsi
  2. v.pron.intr. (fig.) cjapâ sù une forme salde o ancje rigjide, definitive
    Sin. stabilîsi , fissâsi
  3. v.pron.intr. (fig.) jentrâ e fermâsi inte memorie, tal pinsîr
    Sin. fissâsi
  4. v.pron.intr., v.pron.tr. (ancje fig.) fermâsi a cjalâ fis, cjalâ fis alc di se stes o cjalâsi fis un cul altri
    Sin. fissâsi
  5. v.pron.intr. considerâ cun atenzion, o ancje cun ustinazion o ancje in maniere ossessivesi jere infissât su Malin, come se al ves iniment un nimì (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
    Sin. fissâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl