fissâsi  fi|ssâ|si  [AF]

  1. v.pron.tr. fermâ une part dal propri cuarp, alc che si à intor, alc di proprietât, o in maniere reciproche e v.i.fissâsi une spile te gjachete
    Sin. fermâsi , pontâsi
  2. v.pron.intr. (fig.) cjapâ sù une forme salde o ancje rigjide, definitivei rapuarts di produzion tra […] i siôrs o parons di tiere e i contadins, si fissarin tra 1500 e 1600 e a restarin chei fin a 1900 (Adrian Cescje, Liniis di storie sociâl e economiche dal Friûl 1500 - 1800); al sarès ancje interessant di analizâle a la fonde, cheste lenghe, par capî se e trop che la norme e je rivade adore di fissâsi (Laurin Zuan Nardin, Il timp des domandis)
    Sin. stabilîsi
  3. v.pron.intr. (fig.) jentrâ e fermâsi inte memorie, tal pinsîrun bon slogan al va ripetût, chel e simpri chel fin che si fissi tal cjâf e al puarti a la rispueste convinte (Sandri Di Suald, Comunicâ la autonomie); lis lenghis imparadis a cheste etât, cence cussience e sfuarç, si fissin intai sistemis de memorie procedurâl (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
  4. v.pron.intr., v.pron.tr. (ancje fig.) fermâsi a cjalâ fis, cjalâ fis alc di se stes o cjalâsi fis un cul altriognun al veve pôris gnovis tai voi che si fissavin tal vueit (Maria Forte, Cjase di Dalban); cjaminâ un a flanc l'altri, cence fissâsi tai voi, cjalant lontan, in alt, viers la cime, fasint fente di dî robis di nuie (Roberto Ongaro, Cretevierte)
  5. v.pron.intr. considerâ cun atenzion, o ancje cun ustinazion o ancje in maniere ossessive[Angelo Bongioanni] tal articul "A proposito di grafia" al ironize su la fantasie paranoide dal gjornâl concorint fissantsi soredut su problemis di grafie (Donato Toffoli, Il lunari mai jessût - Tellini te prime vuere mondiâl); a jerin contraris dome parcè che no jere la "lôr" grafie che si jerin fissâts a doprâle fin ae muart (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)