infet1  /-èt/  in|fet  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à une infezion:  meti in cuarantene i infets
    Sin. infetât
  2. adi. di patologjie, che si tache di un individui a un altri:  une macule rosse che e sbrocave te muse, un mâl infet che si cjapave des vacjis (Renza Vallentinuzzi, Catine)
    Sin. infetîf , contagjôs
  3. adi. che al puarte o che al à dentri agjents patogjens o sostancis velenosis:  ducj i pascui corots, e i lâcs infets / dei misers anemâi stragje fasevin (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili); il scandul dal lat infet al è une di chês robis che nus lassin cence peraulis (Dree Valcic, Il scandul des Latariis Furlanis al pues deventâ une buine lezion)
    Sin. infetât
  4. adi. (fig.) une vore sporc:  il lôr sotet di cumò al jere il "Bacaro": un locâl infet che al dave sul marcjât des jerbis (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    Sin. sporc , cragnôs
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl