infet1  /-èt/  in|fet  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à une infezionmeti in cuarantene i infets
    Sin. infetât
  2. adi. di patologjie, che si tache di un individui a un altriune macule rosse che e sbrocave te muse, un mâl infet che si cjapave des vacjis (Renza Vallentinuzzi, Catine)
    Sin. infetîf , contagjôs
  3. adi. che al puarte o che al à dentri agjents patogjens o sostancis velenosisducj i pascui corots, e i lâcs infets / dei misers anemâi stragje fasevin (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili); il scandul dal lat infet al è une di chês robis che nus lassin cence peraulis (Dree Valcic, Il scandul des Latariis Furlanis al pues deventâ une buine lezion)
    Sin. infetât
  4. adi. (fig.) une vore sporcil lôr sotet di cumò al jere il "Bacaro": un locâl infet che al dave sul marcjât des jerbis (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    Sin. sporc , cragnôs