incrudî  in|cru|dî  [BF]

  1. v.tr. fâ deventâ piês, plui dûr, plui tristGuri si inacuarzeve che chel fat al jere cuintri di se, e al incrudive la sô pene, e i pesave di plui sul cûr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); se i militants a fasin plui fuarce, a incrudissin une tension, plui che justificade, che però ju met in contrast cul mont politic e burocratic, che a son chei che ae fin a decidin ce finanziâ e ce no (Sandri Carrozzo, Autonomie e politiche linguistiche pal furlan)
    Sin. invelegnâ , velegnâ , indurî