incjastradure
/-ù-/
in|cjas|tra|du|re
[BF]
-
s.f.
tecniche e operazion di fissâ tocs midiant de corispondence di formis:
la incjastradure e je cussì ben fate che no si acuarzisi nancje (Leonardo Zanier, La pidada al furmiâr)
Sin. incjastri
-
part di un toc che e à la forme juste par cometisi e saldâsi cuntun altri
Cfr. comissure