incjastri
/-à-/
in|cjas|tri
[CO]
-
s.m.
corispondence di formis di tocs mecanics o struturâi che e fâs che si fissin salts tra di lôr e tecniche e azion di cometi tocs che e funzione in graciis di chê corispondence di formis:
zôcs di incjastri pai fruts (Leonardo Zanier, La pidada al furmiâr)
Var. incjastric
, incastri
, incastric
Cfr. incjastradure
-
part di un toc che e à la forme juste par cometisi e saldâsi cuntun altri:
tor dal mûr sù insom, a son impirâts i muiûi [dal cjaruç] cui incjastris vueits o cun cualchi smursui di rai (Dino Virgili, Il cjaruç dai Bas)
-
s.m.
[TS]
artes.
imprest dal fari par disferâ e regolâ i çucui dal cjaval o in câs di altris bestiis
-
s.m.
[TS]
med., vet.
bloc digjestîf o dificoltât te digjestion:
il purcit al jere cul incjastri (Nin dai Nadâi, Nono Cjin)