impirât  im|pi|rât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt impirâ , viôt impirâsi
  2. adi. metût in maniere di trapassâ, di jentrâ in alc, di stâ injenfri alc e v.i.sigarets luncs, impirâts intun bochin di trê spanis (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); cualchi fotografie impirade intal veri de vetrine (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    1. metût in maniere di jessi trapassât di alc, di stâ tor di alc e v.i.e leieve la «Filotee» cui ocjâi impirâts sul nâs (Pieri Menis, Agne Ursule)