imbonî im|bo|nî [CO]
-
v.tr.
(ancje fig.)
fâ che alc, sedi materiâl che imateriâl, al sedi plen, che nol vedi vueits o busis:
al faseve lavorâ la sô scuadre, componude di vecjuts e di disocupâts, par imbonî stradis, spurgâ canâi, netâ fossâi e cunetis (Pieri Piçul, I Cosacs in Friûl)
Sin. jemplâ , colmâ , colmenâ , bonî , bunî
Var. imbunî
