imbaraç /-àç/ im|ba|raç [BF]
-
s.m.
cundizion e sensazion di cui che nol sa ce fâ, ce pensâ, ce sielzi, cemût reagjî:
nol sa spiegâsi di plui chel biât plevan, cui sa parcè…? Ma pre Nardon, par no lassâlu tel imbaraç, je la dîs lui la rason (Giovanni Gortani, Un mus che al va frari)
Sin. imberdei -
s.m.
sensazion di sudizion, di vergogne:
Ester, cui voi bas par platâ l'imbaraç di chel moment, i veve dât reson a Tomâs (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
Sin. imberdei , sudizion , vergogne