grison1
/-òn/
gri|son
[CO, TS]
-
s.m.
[CO]
entom.com.
coleotar cun cuarp lunc e scûr, dal ordin dai Blatoideus:
intune cjase plene di mismàs e sporcjisie, al sarà par sigûr plen di bateris, forsit cualchi grison e magari parfin dai surisins (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont);
si cjate primizie / par ogni cjanton: / al sbrisse tes tripis / fin cualchi grison (Romeo Battistig (?), Ai Piombi)
Sin. chebar
, scarabai
, bagul4
, sclâf2
, moretule
-
coleotar di plui speciis che, soredut inte forme larvâl, a sbusin e a mangjin grans e liums
Sin. pic