glaçâsi  gla|çâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. deventâ glace[la mulinarie] l'Unviar, cuant che si glaçave la roie, tirade sù in cinturie, cu la manarie e liberave i rôts (Catarine Percude, La mulinarie); al è vignût il frêt just par che la aghe dal Riu si glaci dal dut (Marisa Moretti, Neveade)
    Sin. inglaçâsi , conzelâsi , glaçâ
  2. v.pron.intr. (iperb.) vê une vore frêtpazience rustîsi tal cjalt o glaçâsi tal frêt, durmî tes barachis o tai sacs a pêl, ma une robe e je stade piês di dutis: vivi cence ostariis (Riedo Pup, I furlans e la ostarie)
    Sin. glaçâ , inglaçâsi , imbramîsi , sgrisulâsi