fumâ
fu|mâ
[FO]
-
v.intr.
produsi o mandâ fûr fum o vapôr:
un ramut di vualîf al fumava su cuatri boris fra la cinisa (Federigo Comelli, Il me paîs);
e za culì e culà / e fumin i cjamins, / ardin i fogolârs dei contadins, / e ducj pense a cenâ (Pieri Çorut, La gnot di Avrîl);
dopo de vuere, no ai mai viodût il Vesuvi a fumâ (Vico Bressan, Cîl e aghe);
e fumave la mignestre, fisse, cjalde (Gianni Gregoricchio, Îr e doman);
al bute su la schene de cjavale, che e fumave di sudôr, une sfilzade (Pieri Somede dai Marcs, Dure leç)
Sin. fumulâ
-
v.tr.
(ancje ass.)
tirâ sù e butâ fûr il fum di tabac o di altris sostancis:
Checo ju veve consumâts ducj chei che al veve par finî di fumâ un maladet di sigar che al veve sintût il siroc e nol tirave; e cuant a Valantin che nol fumave, al ere râr il câs che al puartàs fulminants cun se (Giovanni Gortani, La teme - Une gnot intun cjastiel);
siôr Tite si distire te poltrone e al fume la pipe (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi);
il miedi mi à dite che se no le finìs di fumâ, o mûr in curt (Alan Brusini, Amîs come prime)
Sin. pipâ
, bugâ
-
v.tr.
[CO, TS]
alim.
tratâ cul fum alc di mangjâ, di mût che al duri plui timp:
[i fruts] a lavin a passon, a molzevin, a netavin lis lozis cul rali, a comedavin tamars, a ingrumavin zenevre par fumâ la scuete (Margherita Timeus, Gianni Colledani, Casâr? No, «perfezionadôr»…)
Sin. fumulâ
-
v.tr.
(fig., zerg.)
lâ une vore plui svelt di cdn. o di alc e lassâlu indaûr:
ancje chê volte i amîs lu vevin fumât. A jerin lâts jù in bombe cence spietâlu (Cristina Noacco, Faliscjis)
Sin. dâ il fum
-
fâ une vore svelt un percors, une trate:
intun amen al veve fumât un pâr di chilometris e al jere jentrât te fasse periferiche urbane (Marc Stolf, Al è simpri cualchidun che al è "plui mancul" di te)
-
v.intr.
(fig.)
fâ gnervôs, fâ rabie:
mi fume, savêso, di no podê molâi cuatri scapelots (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. brusâ
-
di cdn., vê rabie, rabiâsi:
une peraule in stuart lu fâs fumâ (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cfr. vignî sù il fum
-
v.tr.
robâ, puartâ vie alc che al è di cdn. altri:
intant che o mi soi voltât, al mi à fumât il tacuin che o vevi poiât su la taule (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Sin. gratâ
, foti
, robâ
, inculâ
, taconâ
, freolâ
, sfreolâ
, freâ
Polirematichis e espressions idiomatichis
Proverbis:
- a fûc là che al fume, a messe là che al sune
- a messe là che al sune, a scjaldâsi là che al fume, a mangjâ là che al è pan e scjampâ là che si dan
- cuant che a fumin lis risultivis, siroc soterani
- dulà che al fume al è fûc
- dulà che al fume alc si bruse
- no stâ fumâ se tu vûs campâ
- nol è dut rost ce che al fume
- nol è rost dut ce che al fume
- par scjampâ de miserie si à di lâ là che a son cjamins che a fumin e no cjampanii che a sunin