fuartin2  /-ìn/  fuar|tin  [CO]

  1. s.m. milit. struture fortificade plui piçule dal fuart o de fuartecee disin che sul cuel dal cjiscjel, al timp dai romans e forsi ancje prime di lôr, al sedi stât un fuartin, puest di osservazion (Bepo Marion, Il cjiscjel di Udin); a jan jemplât il Friûl di casermis, di fuartins, di bunkers (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê)
    Cfr. fuart2 , fuartece