fuart2  /-à-/  fuart  [FO]

  1. s.m. lûc fortificâtCuant che o jerin sot il fuart di Malborghet […], intant che o cjalavi la sentinele alte sul cret, mi sint a mancjâ alc sot i pîts… (Pieri Menis, Il gno prin pâr di scarpis); al salte il fuart di Adorgnan. Une bote che e fâs tremâ la tiere par un pâr di chilometros (Alan Brusini, Amîs come prime); cui diseve ben, cui diseve mâl de vuere da la Eritree, si nomenave Crispi, il fuart di Macalè, Ras Alula, Ras Maconen, Amba Alagi e ce saio jo (Pieri Somede dai Marcs, Il tinel)
    Sin. fortificazion , fuartece
    Cfr. cjistiel , roche , muraie , bastion