frutarie1
/-ìe/
fru|ta|ri|e
[BF]
-
s.f.
(ancje spres.)
cuantitât di fruts o categorie dai fruts:
li le frutarie di simpri e imparave a stâ tal flun (Maria Fanin, Le spade da Svuicis);
cetante frutarie e cetant femenam! (Toni Deluisa, Da un lûc di mâr, mês di Lui)
Sin. canaie
, canaium
Cfr. mularie
-
s.f.
azion o ativitât tipiche dai fruts:
tu mai jâs cognossût / i zûcs, lis frutariis, / i cjas, lis alegriis (Carlo Favetti, Graziadio Ascoli);
"Frutariis... frutaçadis di une volte... lassìn mai lâ... no stin saborâ intor di chês storiis..." (Dolfo Zorzut, Frutaçadis di une volte)
Sin. frutaçade
-
s.f.
etât di cuant che si è fruts:
cuant che tu issirâs di frutarie (Zuan Josef Busiç, Zuan Batiste da la Puarte, La Eneide di Virgjili);
Ah, lûc di pâs e di bontât da mê zoventût! Asili da mê frutaria (Ros di Vilès, Burlaç...)