fridi  fri|di  [CO, TS]

  1. v.tr. gastr. cuei tun gras une vore cjalte fo inzile a passiment, / forin trutis plui di cent, / e fo tante minusarie / di pes, che ve ce fridi la massarie (Ermes di Colorêt, I, 180); fridi [lis tutres] tal vueli a 170°C. Servî e mangjâ daurman! (Sandri Carrozzo, Tutres)
    Var. frizi
    Cfr. dislidi
  2. v.intr. gastr. cueisi tun gras une vore cjalt
  3. v.intr. [CO] (ancje fig.) vê une sensazion di dolôr che al bruse o plui in gjenerâl patî par une pene, par un dam e v.i.mi faserin balâ. / Mi scomençavi a meti in peverine, / cuant che o dei un grant pescjon ae balarine, / che ve ce fridi un mês (Pieri Çorut, Çorut in Aquilee)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a lâ a marît a vuelin doi cjaçuts: un di fridi e un di vaî