freulîr
freu|lîr/fre|u|lîr
[CO, TS]
-
s.m.
agr.
mani lunc dal batali, o par metonimie dut il batali, l'imprest fat di un baston lunc che al fâs di mani cun leât insom un baston plui curt, doprât par bati il forment, par che la bule si distachi dai grignei:
tоrnait al freulîr / a la grape, a la vuarzine, al picon (Ermes di Colorêt, I, 96);
parsore mieç bleon / picjât tor un freulîr ad ûs bandere (Giuseppe Dondo, Il nestri alarme del 1848)
Var. fleurîr
Cfr. batali
, vergule
, batarusse
, pedie
, batadôr